De când eram mică, visam la călătorii, nu am avut parte de prea multe cam până în adolescență, însă în fiecare Weekend cu vecinele mele de la bloc găseam opțiuni de plecat în “expediție”, ne făceam câteva sandwich-uri în rucsac și plecam câteva străzi mai încolo.

Mergeam la cules de mușețel, sau liliac, uneori și sunătoare, atunci când ne recompensa vecina mai în vârstă de la parter cu câte o înghețată, îmi amintesc că de pe scara noastră de la etajul 2 vedeam mereu pe un deal o casă impunătoare cu 3 hornuri, am numit-o “Casa Visurilor” și ne făceam planul cum să ajungem acolo.

La ceva vreme când ne-am făcut curaj, am plecat în căutarea ei, evident, nu a fost foarte greu să o găsim însă am fost dezamăgite pentru că aveam alte așteptări, ne imaginam că are o curte mare cu mult verde însă era foarte îngustă iar verdele lipsea cu desăvârșire.

Pentru că  iubesc să călătoresc și să descopăr lumea, m-am hotărât sa împărtășesc cu voi câte un jurnal de vacanță de fiecare data când plec într-o “expediție” în măsura în care îmi permite timpul.

De data aceasta voi vorbi despre Egipt- Hurghada. Egiptul este un loc al constrastelor și o să înțelegeți mai bine din fotografii. Pentru noi Egiptul a devenit una dintre destinațiile favorite. 

Iubim energia Soarelui, și căutăm în general destinații călduroase, este la maxim trei ore distanță cu avionul, și ne place foarte mult mâncarea  lor. Fructele și legumele din Egipt au gustul copilăriei, cine a ajuns în piețele lor știe despre ce vorbesc.

Pentru noi orice destinație vizitată înseamnă să gustăm din cultura locului, să înțelegem cum trăiesc oamenii de acolo, să ne conectăm cu ei, iar cu o parte ajungem să păstram o legătură. Inițial în Egipt am mers în resorturi, în Sharm El Sheik și în Hurghada, însă la modul general serviciile lor din resorturi sunt slabe, mâncarea este diversă dar calitatea mai joasă, lucru care ne-a făcut să căutam și altceva, așa am ajuns să gustăm cu adevarat bucuria Egiptului. 

Treptat am ajuns la a ne rezerva bilet de avion, si apoi găsită o cazare tip apartament sau vilă (depinde de formula în care am plecat de acasă), ne inchiriem mereu mașina și străbatem singuri oriunde dorim să mergem, fără convoaie militare sau opriri cu scopul de a cumpăra din diverse locuri bine știute de cei ce organizează astfel de excursii etc. 

Este foarte safe pentru turiști, există puncte de control peste tot, infracționalitatea este redusă iar scopul armatei și poliției cu armele la vedere în mijlocul zonelor turistice au menirea de a descuraja orice acțiune ilegală, pentru noi europenii acest aspect este văzut ca un pericol deși paradoxal are chiar scopul de a ne proteja. 

Viața aici este foarte ieftină dacă faci un pas dincolo de mrejele resorturilor unde ți se vinde o față fake a tot ce înseamnă Egipt. 

Noi am făcut acel pas și ne-a plăcut, categoric nu este valabil pentru toată lumea. Se știe că nu excelează la partea de igienă iar ca și egiptean e destul de greu să o duci de azi pe mâine, evident sărăcia combinată, cu lipsa curățeniei, a modernismului sau luxului european cu care mulți suntem obișnuiți când ieșim din țară, face să fie destul de neplăcut pentru cei care nu reușesc să treacă peste aceste aspecte. Dacă însă reușești să treci peste acest hop, vei descoperi o lume plină de culoare atât la propriu cât și la figurat. 

Marea Roșie și nuanțele ei m-au cucerit mai mult decât multe din plajele de la Oceane, din destinațiile exotice. O să vă atașez câteva fotografii. 

Egiptenii, sunt oameni calzi, amuzanți, le place să negocieze, se pricep la asta:)), clar nu au nici o treaba cu atenția la detalii, în general femeile se îngrijesc de casă și copii iar bărbații întrețin gospodăria.

În resorturi veți găsi doar bărbați muncind chiar și la curățenie. Familiile lor sunt numeroase, au mulți copii iar bărbații, mă surprind mereu, pentru că sunt foarte friendly cu, copiii, veseli, se joacă cu ei, pe oriunde mergi dacă însoțești un copil vei vedea cum interacționează cu ei. 

Pisici la tot pasul… au rămas animalele preferate de ei încă de pe vremea faraonilor. 

Aici încă se mănâncă sănătos, e unul dintre lucrurile cu care m-au câștigat, iubesc zonele în care încă nu e totul industrializat, piețele de fructe și legume sunt pline de arome si culori, agricultura lor se învârte mult în apropierea capitalei și pe toată întinderea fluviului NiL, piețele de pește la fel sunt aprovizionate direct de la sursa iar lângă piață de regulă ai opțiunea de a-ți găti pe loc ce ți-ai cumpărat proaspăt. 

Deși par mult în urma noastră, au o infrastructură de invidiat, autostrăzi la tot pasul, luminate și decorate. Prețurile, sunt mici în comparație cu stilul nostru de viață din Europa. Am ajuns să călătorim în Egipt pe cont propriu după o discuție cu un șofer de Uber care ne-a spus cum trăiește el in Hurghada, ne-a arătat zona în care avea apartamentul închiriat, era o zonă bună, lângă mare și la un preț de nimic. De atunci au trecut cam 3 ani, și între timp am aflat multe lucruri noi. 

Pentru mulți dintre cei care au vizitat deja Egiptul, poate părea ciudat să audă că închiriezi mașina și conduci în haosul lor.
Beep Beeep Beeep este cel mai familiar sunet atunci când ești în centrul orașelor sau în afara lor. Claxonatul e și o forma de salut, și de atenționare și de abordare a turiștilor pentru taxi și de multe, pe mine mă amuză mereu și parcă mi-e dor uneori să-l aud. Vacanța asta am experimentat și eu condusul in Hurghada și mi-a plăcut, principala regula este sa-ți păzești fața mașinii, și cred că m-am adaptat rapid. 

Frumusețea Mării Roșii, și istoria ce definește această țară face să fie o destinație în care mereu descoperi locuri și lucruri noi fără să te plictisești. 

Săptămâna asta pentru că am nimerit în perioada Ramadanului, am fost încă o dată impresionată de unitatea lor, se știe că până la Apusul Soarelui ei nu mănâncă nimic, iar dacă nimereai în preajma orei, aveai ocazia să vezi străduțe din interiorul cartierelor cu mese întinse dintr-un capăt în altul, decorate cu luminițe, și simboluri specifice iar dacă nimereai în trafic sigur erai oprit să primești un fel de suc/ceai și alte merinde, un fel de dat de “pomană” la noi. Nu m-am informat despre asta însă am observat că în general cei tineri le împart.

Sunt atât de multe de povestit pentru că am trăit multe experiențe minunate aici, dar voi mai continua jurnalul de călătorie pentru Egipt cu următoarea ocazie în care ne vom reîntoarce aici.

Vă doresc tuturor experiențe minunate în Egipt!